GENERALITATI
Biofotonica studiaza procesele de generare, stocare si emisie de biofotoni/bioluminiscenta (aura) de catre sistemele biologice, īn calitate de sisteme de tip "laser biologic". Constatarea ca aceasta emisie are proprietatile luminii laser apartine prof. german Fritz-Albert Popp, parintele biofotonicii. Explicatia modului īn care aceste procese sīnt generate prin analogia dintre sistemele biologice si cele tehnologice de tip laser ne apartine noua si este o premiera romāneasca la nivel mondial.
Cel putin doua procese esentiale ale viului, insuficient cunoscute de stiinta actuala, pot fi clarificate īn acest mod. Īn primul rīnd, faptul ca sistemele vii absorb si emit lumina īn mod stimulat si amplificat, asa cum numai laserul o face, avīnd drept "substanta activa" complexul molecular fosfat/apa legata/oxigen molecular, pretutindeni prezent īn organismul biologic. Ceea ce numim "aura" celulelor, a organelor, a īntregului organism, evidentiata de clarvazatori si relativ recent de tehnica Kirlian sau electronografica, reprezinta o emisie bioluminiscenta de tip "laser biologic". Īn al doilea rīnd, datorita unor structuri de tip cristal-lichid evidentiate la nivelul membranelor celulare, mai ales, putem considera ca sistemele biologice sīnt transparente la lumina, la radiatia electromagnetica ce patrunde īn interiorul organismului. Īn concluzie, se poate spune, nu numai metaforic, ca omul este o "fiinta de lumina" si, prin urmare, īsi poate vindeca bolile printr-o terapie cu lumina.
O prima directie vizeaza posibilitatea de a recupera si justifica stiintific oportunitatea unor practici terapeutice traditionale sau moderne, īn care lumina sau bioluminiscenta este direct implicata: helioterapia, cromatoterapia, cristaloterapia, terapia bioenergetica, respectiv prin utilizarea terapeutica a laserului sau a luminii polarizate. O a doua directie vizeaza explicarea, prin intermediul biofotonicii, a unor practici milenare, cum ar fi acupunctura si reflexoterapia, sau a unora mai recente, precum homeopatia, practici care, īn pofida eficientei lor terapeutice, nu au fost explicate stiintific.
Concret efectul luminii asupra organismului il constituie faptul ca la nivelul profund al organismului uman (la nivel celular, de exemplu, īn ADN si mitocondrii), a unor rezerve/capcane de energie (electroni) si informatie (biofotoni), care pot fi eliberate īn anumite conditii, atunci cīnd organismul are nevoie de aceasta, īn caz de īmbolnavire, de exemplu. Aceste capcane sīnt corelate prin mecanisme de frecventa identica si dispuse de-a lungul unor trasee bine cunoscute ca meridiane energetice. Eliberarea lor se face prin ceea ce am numit supraradianta, un proces generat de actiuni fizice de tipul presiunii prin masaj, a īnteparii cu acul sau, pur si simplu, prin tensiunea generata de focalizarea atentiei/emotiei noastre asupra zonelor afectate. Altfel spus, tot ce se īntīmpla īn organismul uman este o "lupta a frecventelor", a undelor generate de orice stimul extern sau intern asupra organismului.
